Acțiuni

Îmi pierd privirea-n zare

Caut,

Mi-am pierdut sufletu-n cântare

Vreau,

A-mi găsi locu-n lumea asta mare

Trăiesc,

Pentru a răzbuna fără răzbunare

Fiecare clipă de închinare

Spre regulile cărora le dau uitare

Renasc o altă lume neconstrânsă de înfățișare

Sunt,

Căci numai asta mă definește

Eu sunt singurul din mine care mai trăiește

Și sunt, mai mult de-atât scârbit

De-atâția  subiecți cu creierul albit

De lipsa ulltimei urme negre de îndoială a evoluției

De ultima combatere a corupției

…la nivel sentimental

Forme dansează-n umbre

Și zbor pe cerul albastru, devin iar un astru

Luminez spre tine, luminez spre lume

Ești așa de frumoasă, am devenit atât de mândru

Lume, lume, lume fără nume

La ce bun numele, la ce bună numirea

Frumusețea-i armonie, e o mică fantezie

Forme curg, curge iubirea, curge iubirea

Curge-n forme rotunde și culori arzătoare

Curge în iubire de culoare străvezie

E doar o fantezie…

Mătase-n fire, curge pe umeri firavi

Ochii-s cuprinși de dorință, ca niște sclavi

Un deget atinge perfecțiunea

Și simte moliciunea, iar totul devine

Mai mult decât un vis, ceva chiar mai bine

Degetul s-a desprins și iar dorința

Poate dorința e mai buna, căci îți oferă

Priviri dulci, ce nu-i oferă ființa

E mai plăcut să aștepți, mai bine speră

 Acum totul e un dans nebun, provocator și amețit

Pielea fină lucește-n lumină

E un moment ce dacă s-ar termina ar fi amintit

Simt pe fața mea o răsuflare fină

Poate e a ta, poate e a ei

Din ceară picură parafină

Dar tot nu arde ca pielea cea fină

Goală ca sufletul unor zei

Și dansul cel seducător, mișcarea cea divină

Deja devine o frumoasă vină

Care, dintr-o mare fericire, nu se mai termină

Sunteți goale, sufletu-i plin

Nu-i pentru mine, e ceva divin

Și aducând vorba, ce se întâmplă nu-i pentru mine

Dar e, dintr-un pur noroc, dar e… atât de bine

Am atins iar perfecțiunea, aceasta mă-nbrățișază

Mâinile-s cufundate-n atingeri, ochii sorb din priviri

Păru-mi atinge obrajii, buzele sărută din sclipiri

Sunt în centru, un străin ce scânteiază

Prezentul doar prin amintiri

Gâtul subțire și-l mângâie ea

Eu îi ating corpul subțire

Nu știu dacă vrea, dar nici nu se opune

Apoi îmi oferă un sărut care nimic nu-mi spune

Sunt și au fost atât de frumoase

Ele erau visele mele

Atât de perfecte

Erau și sunt o amorțire de mătase

Sunt niște stele, ce dansează în noapte

Și așteaptă să reflecte

O iubire de-o mie de șoapte

Picioarele lor îmi dansează încet

Dar totul atât de nebun

Sunt ca niște picturi fără cusur, fără defect

Dansează atât de senzual, atât de perfect

Și vin cu toate, privind doar spre mine

Nu știu de ce, nici măcar nu merit, nici măcar nu vor

Dar parcă o vrajă adorată le ține

Spre a face doar ce vrea un mareț vrăjitor

A fost o realitate, dar parcă n-a fost sau totuși este

E vorba de perfecțiune, de forme, de suflet, e vorba de tot

Iubiri efemere, dați-mi de veste

Când nu va mai visa acest „eu” cam netot…

Irealitate

E o lume galbenă și vie,

Se mișcă-n valuri albe-roșii-verzi

O picătură de albastru picură fără să știe

E o lume ce n-ai să mai vezi

În valuri negre, ușor conturate

Plutesc culori cu amintirile sparte

Radiază spre exterior, spre purificare

Delimitează clar, o fină mișcare, de- ușoară mutare

Arpi roșii ca de foc se autodesenează-n pasta de culoare

Se formează îngeri pe loc, cântă o adorare…plină de mișcare

Sufletele de culoare, în câtec vibrează lumină și mișcă culoarea

Lumea își continuă transformarea și fără de odihnă-și sporește mișcarea

Culoare purifică fără de tihniă, din centru radiază-o nouă lume colorată

E lumea de culori, minut de minut, secundă de secundă transformată

Doar un puls agale, o pulsație a vieții,

Refuză a da ascultare

Culorilor fluide, apte de mutare

 Refuză a lua parte la acea transformare

Picătura cea albastră, picură-n ritmul inimii de puls

Picură, picură și parcă a smuls

Și picătura trăiește parcă, e atât de vie

Picură, picură fără să știe

Dar unde-i lumea asta, omule nu știi?

Ați știut-o, mult demult, când ați fost copii

Dar ați uitat, omul e de așa natură

Și acum vedeți din ea doar o picătură

Care picătură? Cerul cel albastru, picătura cea loială

E singura picătură de lumină din lumea ta murdară

 

Crăciun - lumina nu pot să o exprim în cuvinte

E Crăciun

Afar-aș vrea să ningă

În brad stele-aș vrea să pun

Și  bucuria aș vrea să se prelingă

Peste lume doar cu fericire-aș vrea să ningă

Zâmbete de chip de oameni dragi

Cu toate te-nvăluie-n căldură

Precum pe Pruncul l-au învăluit trei Magi

 Aducând daruri din natură

Precum bradul l-ai împodobit

Așa sufletul tău de lumină

Împodobește-l  om iubit

Și fii liniștit în tihnă

Lasitate

Noapte, iar mă fascinezi

Dar mi-e frică iar de tine

C-ai să-mi demonstrezi

Ce făptură sunt…

Mă ascund în întuneric noaptea

Iar ziua în mine întuneric

Lunile pline, ziua a șaptea

Mă fac mai puternic

Mi-e frică să recunosc

Cel mai mult mi-e frică de mine

Nu am avut când să mă cunosc

Aud ce oamenii nu ar trebui să audă

Ador lunile pline

Văd umbre, văd o liniște surdă

Ce n-aș da să fie multe lune!

Să-mi trezească alte și alte gânduri nebune

Simt o durere, buzele-s uscate

Mi-e sete de viață vie curgătoare

Simt în adâncul meu o întunecată noapte

În jurul meu e o lume muritoare

Și trăiesc într-o apatică detașare…

Eram gata să fiu ce știam și știu că sunt

Dar m-am speriat așa de mult de un lucru cam mărunt

Am întâlnit de-atâtea ori zgomotul eternității

Dar acel lucru mărunt numit viață, mi-a dat o frică a dreptății…

Când voi fi gata, voi călca fără de greș pe urmele pașilor sorții!