Crăciun - lumina nu pot să o exprim în cuvinte

E Crăciun

Afar-aș vrea să ningă

În brad stele-aș vrea să pun

Și  bucuria aș vrea să se prelingă

Peste lume doar cu fericire-aș vrea să ningă

Zâmbete de chip de oameni dragi

Cu toate te-nvăluie-n căldură

Precum pe Pruncul l-au învăluit trei Magi

 Aducând daruri din natură

Precum bradul l-ai împodobit

Așa sufletul tău de lumină

Împodobește-l  om iubit

Și fii liniștit în tihnă

Lasitate

Noapte, iar mă fascinezi

Dar mi-e frică iar de tine

C-ai să-mi demonstrezi

Ce făptură sunt…

Mă ascund în întuneric noaptea

Iar ziua în mine întuneric

Lunile pline, ziua a șaptea

Mă fac mai puternic

Mi-e frică să recunosc

Cel mai mult mi-e frică de mine

Nu am avut când să mă cunosc

Aud ce oamenii nu ar trebui să audă

Ador lunile pline

Văd umbre, văd o liniște surdă

Ce n-aș da să fie multe lune!

Să-mi trezească alte și alte gânduri nebune

Simt o durere, buzele-s uscate

Mi-e sete de viață vie curgătoare

Simt în adâncul meu o întunecată noapte

În jurul meu e o lume muritoare

Și trăiesc într-o apatică detașare…

Eram gata să fiu ce știam și știu că sunt

Dar m-am speriat așa de mult de un lucru cam mărunt

Am întâlnit de-atâtea ori zgomotul eternității

Dar acel lucru mărunt numit viață, mi-a dat o frică a dreptății…

Când voi fi gata, voi călca fără de greș pe urmele pașilor sorții!

Tu, Intuneric

Întuneric, nobil lucru existență

În tine există până și lumina

Ești frumos în aparență

Și seducător în esență

În tine există viața, fie cum o fi

Dar tot în tine se ascunde moartea

Tot în tine secretul de a nu mai fi

În tine și inima, și cartea

Și iubire, dar și ură

Din tine se naște noaptea

Și viața pâna în ultima-i picătură

English Night

In the dark I like to stay

I look at the moon

I don`t know what to say

But I will fiind out soon

The night is calling me

The wolfs are hunting

The moon is hiding after a tree

And the stars are dying

I die in every second of my life

I feel like I am going to live forever

But I die, with the moon being my wife

Am I going to be human again?...never

The moon is lightening my face

I am dead already

And I fall into a great disgrace

I feel no pain, I feel no cold

I am immortal now

But my soul is sold

I am now the son of the dark

I`m something evil, not magic

Two points on the neck is my mark

And the world`s expecting something tragic

Vino cu mine!

Iubito, ce-ți cer eu oare

Îți cer doar o clipă, o sărutare

Dar ce clipă măreață ne așteaptă

Îți cer să treci la altă treaptă

Nu mai gândi la realitate

Ea nu există, la fel ca existența

Și nu mai da, fato întâietate

Celei ce pare a fi aparența

Vai, iubito, câte putem face!

Vino cu mine să plecăm departe

Lasă te rog iubirile sărace

Vino cu mine în interior de suflet, vino în a spiritului arte

Doar stau lângă tine

Nu-mi pasă de nimic

E de ajuns pentru mine,

Să te simt…

Hai să plecăm în noapte

Să iubim iubirea

Să vorbim în șoapte

Să trăim trăirea

Aprinde focul!

Aprinde focul

Rupe lanțuri, rupe norocul

Uită-ți sorocul!

Arzi cu mine, iubire

Uită de noi, uită de tine,

Arzi! Arzi! Arzi!

…dar arzi cu mine

Te rog atât de adânc, atât de profund

Din adâncul adâncurilor firii mele

Lasă-mă să ard până la fund

Lasă-mă să ard focul iubirii mele

Unde ți-e privirea?

Nu o pierde în zare,

Am nevoie de privirea-ți arzătoare

Vreau să ard, să trăiesc pănă-i trăirea

Vreau într-oi clipă toată nemurirea!

Vino cu mine în lumi necunoscute

Nu avem nevoie de lumină

Vino-n întuneric, să ne facem lumea noastră

Vreau să trăim trăiri de noi născute

Să simțim eterna tihnă…

Vino, vino, vino….

Ploaie nocturna

Stăm în ploaie

Ploaia ne udă

Picurii ne cântă

O odă nebună

Suntem uzi, ploaia ne udă

Sufletele ne stau în furtună

Ne strigă o inimă surdă

Și sufletele ne trec pe o undă

Un zgomot mut nu ne dă pace

E zgomotul frântei foste inimi

Ce în noi încă mai zace…

Ploaia ne udă spre o contopire

Sufletu-i umed, ne e dor de o ploaie

Și simțim o eternă împlinire…

Totul e un sărut, se întâmplă-ntro odaie

Ne  privim iar în ochi…

Mâna-mi pierd în părul tău

Trăim al iubirii deochi

Iar timpul e nesfârșit,

…nu e bine, nu e rău…

Un sentiment ne străpunge interiorul

Ploaia, în loc să stingă, ne aprinde dorul

Sufletele-s deasupra, noi suntem jos

Acum ele sunt unul și sunt cu noi jos

Și suntem patru toți…

Sufletele-s un sentiment lichid

Înmuiat de atâta ploaie

Sunt floare în deșert arid

Sunt iubire ca un foc de paie

Arzi inimă arzi în uda ploaie nocturnă

Arzi în inimi, arzi ca o nebună

Doar că focul vântul îl bate

Îl împrăștie, îl duce departe de noi, departe, departe…