Stăm în ploaie
Ploaia ne udă
Picurii ne cântă
O odă nebună
Suntem uzi, ploaia ne udă
Sufletele ne stau în furtună
Ne strigă o inimă surdă
Și sufletele ne trec pe o undă
Un zgomot mut nu ne dă pace
E zgomotul frântei foste inimi
Ce în noi încă mai zace…
Ploaia ne udă spre o contopire
Sufletu-i umed, ne e dor de o ploaie
Și simțim o eternă împlinire…
Totul e un sărut, se întâmplă-ntro odaie
Ne privim iar în ochi…
Mâna-mi pierd în părul tău
Trăim al iubirii deochi
Iar timpul e nesfârșit,
…nu e bine, nu e rău…
Un sentiment ne străpunge interiorul
Ploaia, în loc să stingă, ne aprinde dorul
Sufletele-s deasupra, noi suntem jos
Acum ele sunt unul și sunt cu noi jos
Și suntem patru toți…
Sufletele-s un sentiment lichid
Înmuiat de atâta ploaie
Sunt floare în deșert arid
Sunt iubire ca un foc de paie
Arzi inimă arzi în uda ploaie nocturnă
Arzi în inimi, arzi ca o nebună
Doar că focul vântul îl bate
Îl împrăștie, îl duce departe de noi, departe, departe…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu