Lasă-mă să zbor
Să zbor departe sus
Să zbor spre un veșnic apus
Să zbor spre un etern amor
Am zburat în neștiință
Am zburat spre a fi neființă
M-am așezat pe-un nor de foc
M-a ars al meu noroc
Norul m-a cuprins
Focul s-a stins
Ce te pomeni, colo-n nori
Erai tu, visând să zbori
Spre Pământul întristat
Cel de dragoste-nsetat
Cum să visezi la jos
Când trăiești în nori
Cum să vrei să zbori
Spre Pământul mofturos
Și-ți spun umil, a mea regină
-Nu zbura, mai stai un secol
Stai, iubește-mă în tihnă
La gândul tău mai fă ocol
-Stai și nu pleca
Rămâi în nori!
Am ajuns, iubita mea
Dar tu acum ai vrea să zbori
-Plec, acolo-i mai frumos
M-am săturat de monotonul etern
Vreau un loc aventuros
Nu un etern atât de tern
Pe buzele tale se citește-o întrebare
Îți știu sentimentul, știu această stare
Dar ești doar un mic detaliu
În zborul meu spre soare
Și-am tunat și-am fulgerat
Am dat foc la nori
Iadul în ceruri l-am creeat,
-Iar tu acum să mori!
Iadul cădea, ardea, parcă murea
Cenușa ploua
Un curcubeu negru crea
Și albul norilor îl lua
Din fumul gros, ai apărut tu iară
Mi-ai spus ca astă-seară
C-am venit zadarnic
Că sunt un detaliu lăturalnic
Acum te privesc a nu-știu câta oară
Gândul că ești altfel mă omoară
Dar totuși ești aceeiși… aceeiași himeră goală
Goliciunea golului tău suflet mă uimește
Din piatră, nici o floare nu crește
Doar o buruiană cu nume complicat
A cărui nume deja l-am uitat
Dezamăgirea e mare
Dar n-am nicio scăpare
În final până și ultima buruiană moare
Rămâne doar piatra lucie sub soare
Mă uit, privesc în gol
Te văd cum cazi, te văd cum arzi
Eu am învățat să zbor
Tu ai învățat să cazi
Acum sunt singur, singurel
Doar eu și norul meu etern
Ura mea iubită pentru tine
Nimic, nimic sufletul să mi-l aline
Stau sub soare, privesc la lună
Ascult muzica liniștii în surdină
Mă gândesc la o nebună
Când deodată cerul sună
Veneai tu, trăgând Pământul
Ai aflat ce-i dezamăgire
Te-ai săturat de atâta amăgire
De dorințe, de dragoste și de neîmplinire
Eu m-am suit pe el pământ
Îmi sărutam pământul sfânt
Tu îți luai iar norul
Și uitai ce-i amorul
Eu încet mă întorceam
Spre lumea ce-o cunoșteam
Spre parfumul vieții
Mă întorceam în anii tinereții
Ea iar pe nor s-a așezat
L-a aprins și s-a mutat
Să stea iar în singurătate
Să nu mai audă de pământ nici șoapte
Poate e mai bine așa iubito
Eu să visez la tine
Tu să fi visată nenorocito
Așa e mai bine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu